Virozele respiratorii. Gripa, o boală de sezon

Chiar dacă de cele mai multe ori par inofensive, pentru că se vindecă rapid şi fără să lase urme, virozele respiratorii reprezintă cea de-a patra cauză de deces pe plan mondial conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Una dintre cauzele favorizante ale virozelor respiratorii o reprezintă factorii care determină reacţii congestive (modificări circulatorii) ale mucoasei nazale, faringelui, traheei, bronhiilor şi alveolelor pulmonare. Aceste modificări scad rezistenţa şi puterea de apărare locală ajutând sau declanşând acţiunea microbilor.

O alta cauză favorizantă este acţiunea factorilor iritanţi asupra mucoaselor respiratorii şi anume a substanţelor care exercită o iritaţie mecanică (praf, fum, pulberi minerale şi organice, scame, ciment, particule mici de origine vegetală şi mai ales fumul de tutun) sau chimică (gaze iritante, gaze toxice, vapori iritanţi), factori din ce în ce mai des întâlniţi în prezent şi mai ales în oraşele mari.

Cauzele predispozante sunt reprezentate de factorii care înlesnesc producerea inflamaţiei mucoaselor respiratorii prin crearea unor condiţii ce scad rezistenţa organismului faţă de cauzele determinate şi favorizante. Sunt consideraţi factori predispozanţi:

• defectele de anatomie nazală (deviaţii de sept, hipertrofii de cornet), care constituie o oarecare piedică în respiraţie, în încălzirea şi umezirea aerului inspirat;
• focarele infecţioase cronice ale căilor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite, infecţii dentare), care pot să provoace şi să întreţină inflamaţii ale traheei, bronhiilor şi alveolelor pulmonare prin infectarea din aproape în aproape sau de la distanţă (prin inhalare sau pe cale limfatică);
• stările debilitante pentru organism, cum ar fi: bolile infecţioase, subalimentaţia, surmenajul, debilitatea generală, alcoolismul, sifilisul, , bolile cronice de inimă şi rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul şi stările alergice.

Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atât printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, extinse uneori la întregul glob), cât şi prin gravitatea îmbolnăvirilor. Epidemiile de însoţite de multe complicaţii, în special pneumonii, sunt responsabile de excesul de mortalitate în anii epidemici. Există mai multe serotipuri de virus gripal (A, B, C), fapt care explică necesitatea adaptării vaccinurilor antigripale în fiecare an, în funcţie de tipul circulant.

Boala este frecvent întâlnită în sezonul rece (toamna, iarna) şi afectează în special colectivităţile de copii, dar şi funcţionarii de la ghişee, cadrele medico-sanitare, salariaţii instituţiilor de ocrotire a minorilor.

Sursa de infecţie este omul, transmiţându-se cu uşurinţă de la bolnav la omul sănătos prin tuse, strănut sau prin folosirea de către mai multe persoane a obiectelor proaspăt contaminate cu secreţii care conţin virus (batiste, jucării).

Perioada de incubaţie este scurtă, între 1 şi 3 zile. debutează brutal cu: frison, febră (39-40° C), dureri de cap, ale globilor oculari, ale muşchilor şi articulaţiilor, stare de slăbiciune generală.

La aceste simptome se asociază şi senzaţia de înţepături în nas şi gât, strănut, secreţii nazale apoase, nas înfundat, tuse seacă, chinuitoare. Bolnavul poate fi agitat sau somnolent. Uneori apar şi tulburări digestive manifestate prin greaţă, vărsături, limbă încărcată, lipsa poftei de mâncare.

Tratamentul gripei simple se face la domiciliu,  cu repaus în casă circa 7 zile şi administrarea de simptomatice (algocalmin, paracetamol, sirop de tuse). Când simptomele nu cedează în 3-4 zile sau se agravează, se va apela la medic, deoarece există posibilitatea unor complicaţii.

Nu se vor administra antibiotice deoarece nu au nici o eficacitate.

Gripa se vindecă în aproximativ o săptămână. Copiii, bătrânii şi persoanele cu rezistenţă scăzută la îmbolnăviri pot face complicaţii prin afectarea: urechii (otită), bronhiilor şi plămânilor (bronşite, pneumonii, bronhopneumonii), a muşchiului inimii (miocardită), creierului (meningită). Unele dintre aceste complicaţii sunt răspunzătoare de decesele asociate gripei.

Metodele nespecifice de prevenire a gripei dar şi a celorlalte viroze respiratorii se referă la următoarele aspecte:

• evitarea aglomeraţiilor;
• evitarea contactului cu persoanele bolnave - informarea părinţilor privind importanţa izolării la domiciliu a copiilor bolnavi şi neprimirea în aceste unităţi a copiilor care prezintă manifestări clinice de boală ( febră, tuse, strănut );
• păstrarea distanţei (cel puţin 1 metru) faţă de persoanele bolnave care tuşesc sau strănută;
• creşterea rezistenţei generale a organismului (călirea);
• consumarea alimentelor bogate în vitamina C (fructe, legume);
• aerisirea încăperilor (săli de clasă, dormitoare);
• folosirea batistei/şerveţelelor în caz de tuse sau strănut şi aruncarea acestora la coşul de gunoi după utilizare;
• spălarea frecventă, cu apă caldă şi săpun, a mâinilor după ce strănutăm, tuşim, ne suflăm nasul şi înainte de a mânca;
• îmbrăcăminte corespunzătoare sezonului;
• evitarea staţionării în frig timp îndelungat.

 Vaccinarea antigripală este singura metodă de profilaxie specifică şi este recomandată în intervalul octombrie – februarie, în special grupelor de populaţie care pot transmite cât şi persoanelor cu risc crescut de a face complicaţii datorate gripei. În funcţie de situaţia epidemiologică, vaccinarea antigripală poate fi prelungită până în luna martie a anului următor.

Imunitatea obţinută prin vaccinarea antigripală într-un an nu asigură protecţia împotriva tulpinilor virusului gripal care vor circula în anii următori! De aceea, vaccinarea antigripală se recomandă a fi efectuată în fiecare an.

Vaccinarea este indicată în special următoarelor categorii de persoane:

Persoane cu risc crescut de complicaţii datorate gripei:

• vârstnici (peste 65 ani);
• adulţi şi copii rezidenţi în instituţiile de ocrotire socială sau spitale de boli cronice;
• adulţi şi copii cu boli cardiovasculare, pulmonare (inclusiv astmul bronşic), metabolice (diabet zaharat), renale sau sanguine;
• persoane care fac chimioterapie şi radioterapie;
• persoane cu infecţie HIV/SIDA.

Persoane care pot transmite :

• medicii, asistenţii şi personalul auxiliar din spitale şi unităţile sanitare ambulatorii;
• salariaţii instituţiilor de ocrotire (copii sau bătrâni) şi al unităţilor de bolnavi cronici;
• persoanele care acordă asistenţă medicală, socială şi îngrijiri la domiciliu persoanelor cu risc crescut;
• membrii de familie ai persoanelor cu risc crescut de îmbolnăvire.